Istoric

Pagina_Banner_Istoric_700

 

Batranii copaci sunt coloanele cerului.
Cand ii veti dobori pe toti, firmamentul se va cobori peste voi!

 

Din legendele unei lumi stravechi

 

Bolovanul lui Mircea cel Mare

Povestea spune ca odata calatorind in tinuturile argesene, voievodul Mircea cel Mare a poposit la Hanul de langa Schitul vechi din padurea Trivale. Trecuse pe-aici intr-o vara fierbinte din primii ani de domnie si, tragand la han, ostenii sai si-au legat caii, multi la numar, de copacii din jur. Se spune ca doar calul lui Mircea ramasese nepriponit, intrucat, dand ordine pentru organizarea trupei, domnitorul ramasese calare.

Cautand o solutie, lui Mircea i-au cazut ochii pe un bolovan mare si rotund ca un glob pamantesc, aflat intr-o valcea din apropiere.A poruncit atunci ostasilor sa coboare in valcea si sa aduca bolovanul cu pricina in curtea Hanului pentru ca domnitorul sa-si poata priponi calul de el.

Fierarul, care tocmai verifica potcoavele cailor, infipse un belciug de fier in varful bolovanului si, de-atunci, de cate ori trecea pe la han, Mircea cel Mare isi priponea calul de acest bolovan care a ramas ca un blazon, aici, la Cornul Vanatorului.

 

Vanatoarea domneasca

Si a petrecut voievodul roman cu ostenii sai o seara de neuitat la Hanul de langa Schit si s-au bucurat si au uitat de grijile vietii. Dregatorii din Pitesti au pus la cale, pentru a doua zi, o vanatoare, spre a onora trecerea lui Mircea cel Mare prin plaiurile argesene.

Vanatoarea fu roditoare, grupul sagetand caprioare si mistreti nenumarati insa, la un moment dat, Mircea Voievod intalni ceea ce avea sa fie punctul culminant al acestei iesiri in padurile argesene.

Din randul necuvantatoarelor alungate din codri, se desprinse deodata un cerb urias, un exemplar rar, un rege al codrilor de arama. Intregul grup de vanatoare fu uimit la vederea unei astfel de aparitii miraculoase.

Se intalneau, aici, in universul padurii, pentru prima oara, fata in fata, doi regi: unul al naturii si celalalt al romanilor munteni. Intregul grup parea impietrit si astepta un gest al voievodului. Bratul cu arcul aluneca insa usor pe langa saua roibului sau, care la randul lui, ramasese ca de piatra, infipt pe cele patru picioare iar Mircea ordona:
– Dati-mi cornul, cornul vanatorului!

A sunat apoi retragerea rasucind calul inapoi pe cararea spre han. Ceilalti il urmara in liniste patrunsi de maretia clipei pe care o traisera. Voievodul privi cu evlavie cornul din care vanatorii sunau, il rasucii in mana, atingandu-l cu luare-aminte si gandi:
– Asta, da, vanatoare domneasca!

La han ceru sa i se toarne vin in cornul de os lung si stralucitor, tintuit in margini argintate si bau apasand pe indemnul ca de-acum inainte Cornul Vanatorului sa se cheme acest han!

Si de atunci, Cornul Vanatorului isi poarta cu mandrie regala denumire!

 

Legenda se imbina cu istoria in jurul anilor 1960-1970. Lucrul cert pe care il stim este ca hanul vechi este transformat in aceasta perioada intr-un restaurant care sa nu strice aspectul padurii si sa se incadreze in peisaj, cinste marelui vanator Mitica Georgescu..

Lasă un răspuns